"O boala ma impiedica sa ofer macar un cuvant bland, ma invenina, ma punea in lanturi. Acest...necrofag nu ma ranea doar pe mine. Actionam prin pasivitate.
Acum stiu ce pot face cuvintele. Dar numai eu am fost afectata de puterea lor, pe termen lung. Probabil ca nu am murit atunci pentru ca nu mi-a fost ingaduit. Poate Providenta a decis ca eu sa port aceasta cantitate industriala de sensibilitate- un borcan de miere menit sa atraga cat mai multe muste.
Prietena mea imaginara din copilarie era melancolia. Imi dadea inca de pe atunci jucarii cu care sa-mi exersez psihicul: imagini, amintiti, mirosuri."
Pun pariu ca un paianjen mic, care nu fusese invitat sa se legene pe panza cu confratii sai, s-a strecurat noaptea in patul meu, mi-a taiat pielea si mi-a ascuns in inima o mingiuta mica cu tepi de metal pe suprafata-i lucioasa. Din cand in cand, se umfla cu melancolie (ca un peste balon), iar tepii imi penetreaza peretii cardiaci. Medicii mi-au spus ca sunt depresiva, eu spun ca doar am un alt tip de simtire (unul care este aratat cu un deget grosier apartinand unei brute). Dar adevarul este ca un paianjen mic, care nu fusese invitat sa se legene pe panza cu confratii sai, s-a strecurat noaptea in patul meu, mi-a taiat pielea si mi-a ascuns in inima o mingiuta mica cu tepi de metal pe suprafata-i lucioasa, care se umfla din cand in cand cu melancolie.
Friday, May 31, 2013
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment