Pages

Monday, February 25, 2013

Despre Elfi

Pe marginea fjordului intr-o lume inghetata unde fulgii nu cad. Linia bizara ce ar trebui sa desparta oceanul de cer s-a estompat dramatic. Unitatea universala zace moarta, frematand dinaintea mea. Unitate gri, metalica, monotona. Mortala.
Apa, cheia catre intelepciune. Marile filosofii europene s-au dezvoltat pe malurile Mediteranei. Si de ce le mentionez tocmai pe ele? Deoarece...desi uitati, lasati in pod, plini de praf, filosofii greci au creat Europa asa cum o stim. Ideile de bine, de rau, de viata, chiar si dorinta cititorului de a ma combate aici, toate sunt rezultatul formarii pe mulajul modelului impus de dumnealor: Socrate, Anaxagora, Heracit, Platon, Seneca, Aristotel, Pitagora, Euclid.
"O tigara ar merge bine cu momentul asta". Asa e. Ar merge de minune cu nostalgia. Dar e atat de frig incat tigara nu ar sta aprinsa mai mult de doua minute. Pe tot acest tinut imi voi creste noile radacini. Aici, langa apa fara de care nu pot fi impacata. "Iordanul" la mile departare in spate; cu pacatele spalate pasesc acum pe teritoriul inghetat si cu suflarea mea voi readuce pulsatiile trairii la "Marea Moarta". Un loc uitat, parasit, numai bun pentru paradisul meu. Promisiunea ca nu voi mai suferi sculpteaza nori si valuri, aburi si fum, esarfe si parfum in realitatea voastra. Nimeni nu va mai calca cu bocancii jegosi pe Raiul ce l-am ascuns adanc in hipocamp. Iar daca vrei sa ajungi acolo va trebui sa treci granitele nebuniei si sa pasesti in Disperare. Sa sapi printre circumvolutiuni, sa sfasii meningele, sa bagi dintii prin straturile de mielina; iar daca esti nevrednic, vei ramane cu resturi moarte de tesut in maini si nu vei fi simtit miracolul biochimic. Hehe! vezi tu, tocmai asta este capcana. Nu asa dai la o parte straturile realitatii. Poti sa tai in carne mult si bine ca nu vei gasi nicicand Divinul. E nevoie de un anume tip de simtire, una "sensibila" pentru a cuprinde in palme Secretul. Fragil si vechi, ranit...atat de ranit incat slabit fiind mai scapa din cand in cand cate un gand, cate-o amintire ce se rostogoleste prin canalul lacrimal, umezeste ochiul, taice ca o lama obrazul - lasand in urma sa o rana finuta - iar in final se ascunde in trandafirii mei uscati, printre dantelele, manusile si corsetele mele, in metalul inelelor pe care refuz sa le dau jos, in perna mea, in cafeaua de dimineata. Doar un orb nu le-ar vedea cum se ascund dupa cani, printre voalurile rochiei, printre suvitele de  par si in privirea mea. Si ce pacat. Sunt asa dragute lacrimile astea. Mici, curate, zambarete, jucause. Niste mici elfi care toata ziua fac nazbatii si ma pun in situatii dubioase.
Scumpe, dragalase lacrimi...imi pare atat de rau ca va eliberez printre nemernici.

Legea celor trei E

O zi inorata in Oslo. Cerul mat, plat, uniform si intunecat. Astazi nu este atat de frig cum este in majoritatea zilelor. De cand ma stiu am avut o fascinatie aproape carnala pentru crengile rasucite ,frante, contorsionate si desfrunzile ale copacilor. Cele mai reprezentative  dintre toate cele pe care le-am vazut pana acum... Vene inegrite ce pompeaza putin divin in lumea asta prin trunchiul ranit. Fierberi galgaitoare de sange negru sub picioarele noastre, sub asfaltul pe care pasam nepasatori, asta este divinul. Ingeri mutilati dupa caderea suferita, umbla pamantul asta impregnat de dureri. Maini, piciare sucite, coaste si aripi rupte... date prin tocatorul primordial al zeitatii feminine ce inca de la inceputul veacurilor a adus haos, pentru ca apoi Ma'at sa-si gaseasca scopul ce-a consacrat-o. Acelasi haos saratorit organic in ciclicitatea temporala; doar ce credeati ca este sangele menstrual? De ce sufera barbatii de complexul castrarii? Vaginul : masina de ucis si contorsionat ingeri si totusi...totusi prin miracolul transcedentalului viata tot din acest loc decazut isi ia avant. De aici rezulta existenta tragi-comica a omului. Si totusi...in mediul intrauterin as vrea sa ma intorc si acolo sa mor; cu o pojghita roz de piele vascularizata sa fiu acoperita de sus pana jos si tot prin ea sa simt mangaierile si frigul si tot ce este de simtit in lume.
Ma ascund dupa perdele jucandu-ma de-a embrionul. Aici in lumea asta sunt doar eu si surorile mele. Bem un ceai negru si privin la ninsoarea de afara ce tine ore in sir. Vorbim despre dulciuri si dureri, despre cum uneori modelul de pe covor pare ca se incolaceste de picioarele noastre vrand sa ne faca sa cadem.
Elise, Eloise, Evangeline. Legea celor trei E ar trebui sa fie sistemul dupa care lumea functioneaza sau moare, legea dupa care nemernicul este obligat sa plateasca, legea dupa care salvatorul e mantuit si Sanctuarul refacut cu un nou suflu al sanctitatii.
Eroarea stersa cu buretele de sarma de pe pielea mea. Nu imi pasa de cicatrici, vreau doar sa scap de jegul atingerilor nedemne ce s-au abatut asupra mea. Amintirile topite cu granule de Mr.Muscle, creierul drenat de puroi si spiritul spalat cu detartrant. Iar umbrele a ceea ce a fost, ucise cu insecticid. Da...doar niste insecte bagacioase care mi-au supt sangele, munca, eforturile, lacrimile, energia, iubirea, stima de sine, sanatatea si mintile vreme de aproape sapte ani. Prin foc si sange ma curat de ciuma ce m-a adus in pragul nebuniei si o arunc in ghena; sa se inece in muntele de cacat, sperma, transpiratie, ambalaje, resturi de haleala si rozatoare descompuse. Chiar asa, aici in Ghena nici rozatoarele nu traiesc, nici viermii ce-ar trebui sa se infrupte din mortaciunea ce m-a haituit si pe care, Ha! o domin, o ucid si ii dizolv corpul si orice urma a existentei in soda caustica.
Iar cei trei E vor fi liberi sa respire...in sfarsit...dupa ce moartea cu umbra ei se abatuse parca definitiv asupra cerului nevinovat...am parasit pamanturile sterpe lasand lepra in spate, sa roada mai departe din resturile mele ce vor dainui in etern.

Sunday, February 24, 2013

In the past few months

This is an artistic blog , but today, I decided to share with you some of the "things" i did in the past few months. Fascination for drawing was a constant in my life ever since I can remember. But all children draw, so there is not anything quite special in that. There was a time in my life when I was not supported in my plans of self improvement in my writing and drawing skills. I was depressed and all my energy was drained 'till the point I couldn't get out of bed anymore.
Since last summer though, everything went as it should. I fully recovered from depression and  so it was possible for me (with the support of my friends) to get my life going, bit by bit. Even started an  Industrial band(BlackTrackLinX   ,   the name inspired after the back track linux os- you find us on last.fm and grooveshark).
Below you will find attached the links to a few sites for which I created the design. They are the expression of my recovery and of my power to use art to sustain myself. I hope you will enjoy them, and if you ever need a designer, just send me a message ;)

http://watchacartoon.vv.si
http://www.moviedb.vv.si
http://rubbit.p.ht

There is an anime site that I am working on at the moment. As soon as it will be done, be sure I will share it with you.

Enjoy!

Tuesday, February 19, 2013

Meditatii I

A trebuit la un moment dat in liceu sa fac o lucrare despre discrepantele dintre europa de vest si cea de est. cumva trebuia sa cuprind in aceeasi sfera istoricul, socialul, politicul si asa mai departe. Cred insa ca abia acum, dupa ani sunt capabila sa inteleg cu adevarat care este aceasta prapastie. As numi-o mai degraba ontologica...as numi-o o problema de cultura care si-ar afla raspunsul intr-o viziune spengleriana asupra vietii si a tragicului existentei caruia ii suntem cu totii destinati.
Nu stiam atunci pe ce lume traiesc. Da, aveam cunostiine pe care majoritatea nu le are, dar tocmai asta mi-a permis sa nu afirm ca inteleg lumea din jurul meu. Nu o simteam organic...nu stiam cat de adanc patrunde in existenta tragicul, fatalismul negarea a ceea ce nu putem cuprinde, cu speranta infantila ca daca ignoram problema ea va disparea. Dar nu dispare. Devine chiar mai pregnanta si se agraveaza pe masura ce generatiile ce o ignora o si adancesc. Vor ramane copii nostri intr-o lume spirituala de ruine metafizice din care nu vor putea percepe nimic si din care nu vor putea recupera demnitatea umana. Cu totii simtim la un moment dat intuitia fatalitatii si a finitudinii, indiferent cat de culti suntem. Cultura, stiinta, progresele tehnice nu vor putea explica dorul de "ceva" pe care orice om il simte la un moment dat in viata. Unii resimt aceasta durere zilnic. Altii se preocupa cu altele ca sa poata ignora cu succes ceea ce ii va urmari toata viata. Unii simt in carne ceea ce spiritul percepe. Plansetul existentei si conditia la care suntem condamnati ne impiedica sa ajungem la senul si temeiul acestei dureri metafizice. Putem specula fara rusine, putem distruge toate principiile si sa traim iluzia ca ne simtim mai bine cu persoana noastra, dar pe patul mortii ochii muritorului se vor deschide spre a vedea ce minciuna a trait. In van am adancit acest sentiment sperand ca il voi cuprinde in cuvinte sau ca il voi intelege macar. Nuam reusit decat sa realizez cat de pierduta sunt in neantul de noroi, caini vagabonzi, netrebnici si saracie care este scumpa mea patrie. Nu doream sa fiu inteleasa, nu doream sa particip la viata sociala, nu doream sa mananc pentru ca asceza era metoda prin care credeam ca voi reusi sa ma purific. Nimic mai gresit. Nu exista purificare. Ca oamnei suntem damnati sa nu ne putem cai cu adevarat, sa nu putem ajunge in centrul conoasterii , sa nu putem cuprinde sensul existentei sau substantele autentice. Asta este natura umana si destinul ei tragic. Aveam de mult presentimentul ca Dumnezeu este sadic, dar argumentele mele nu erau suficient de solide. Acum sunt. Le simt, le inteleg. Vad nedreptatea pe care providenta a savarsit-o in fata mea...si nu pot face nimic in privinta ei. Oricum as actiona, sunt damnata sa pierd.