Legea celor trei E

O zi inorata in Oslo. Cerul mat, plat, uniform si intunecat. Astazi nu este atat de frig cum este in majoritatea zilelor. De cand ma stiu am avut o fascinatie aproape carnala pentru crengile rasucite ,frante, contorsionate si desfrunzile ale copacilor. Cele mai reprezentative  dintre toate cele pe care le-am vazut pana acum... Vene inegrite ce pompeaza putin divin in lumea asta prin trunchiul ranit. Fierberi galgaitoare de sange negru sub picioarele noastre, sub asfaltul pe care pasam nepasatori, asta este divinul. Ingeri mutilati dupa caderea suferita, umbla pamantul asta impregnat de dureri. Maini, piciare sucite, coaste si aripi rupte... date prin tocatorul primordial al zeitatii feminine ce inca de la inceputul veacurilor a adus haos, pentru ca apoi Ma'at sa-si gaseasca scopul ce-a consacrat-o. Acelasi haos saratorit organic in ciclicitatea temporala; doar ce credeati ca este sangele menstrual? De ce sufera barbatii de complexul castrarii? Vaginul : masina de ucis si contorsionat ingeri si totusi...totusi prin miracolul transcedentalului viata tot din acest loc decazut isi ia avant. De aici rezulta existenta tragi-comica a omului. Si totusi...in mediul intrauterin as vrea sa ma intorc si acolo sa mor; cu o pojghita roz de piele vascularizata sa fiu acoperita de sus pana jos si tot prin ea sa simt mangaierile si frigul si tot ce este de simtit in lume.
Ma ascund dupa perdele jucandu-ma de-a embrionul. Aici in lumea asta sunt doar eu si surorile mele. Bem un ceai negru si privin la ninsoarea de afara ce tine ore in sir. Vorbim despre dulciuri si dureri, despre cum uneori modelul de pe covor pare ca se incolaceste de picioarele noastre vrand sa ne faca sa cadem.
Elise, Eloise, Evangeline. Legea celor trei E ar trebui sa fie sistemul dupa care lumea functioneaza sau moare, legea dupa care nemernicul este obligat sa plateasca, legea dupa care salvatorul e mantuit si Sanctuarul refacut cu un nou suflu al sanctitatii.
Eroarea stersa cu buretele de sarma de pe pielea mea. Nu imi pasa de cicatrici, vreau doar sa scap de jegul atingerilor nedemne ce s-au abatut asupra mea. Amintirile topite cu granule de Mr.Muscle, creierul drenat de puroi si spiritul spalat cu detartrant. Iar umbrele a ceea ce a fost, ucise cu insecticid. Da...doar niste insecte bagacioase care mi-au supt sangele, munca, eforturile, lacrimile, energia, iubirea, stima de sine, sanatatea si mintile vreme de aproape sapte ani. Prin foc si sange ma curat de ciuma ce m-a adus in pragul nebuniei si o arunc in ghena; sa se inece in muntele de cacat, sperma, transpiratie, ambalaje, resturi de haleala si rozatoare descompuse. Chiar asa, aici in Ghena nici rozatoarele nu traiesc, nici viermii ce-ar trebui sa se infrupte din mortaciunea ce m-a haituit si pe care, Ha! o domin, o ucid si ii dizolv corpul si orice urma a existentei in soda caustica.
Iar cei trei E vor fi liberi sa respire...in sfarsit...dupa ce moartea cu umbra ei se abatuse parca definitiv asupra cerului nevinovat...am parasit pamanturile sterpe lasand lepra in spate, sa roada mai departe din resturile mele ce vor dainui in etern.