oncologoic...scumpa apatie...
ploua marunt in curtea scolii parasite.
corbii zboara , uneori mai ciugulesc
dintr-o pisica moarta...si ploua marunt.
parfumuri de fabrici relaxeaza angoasa orei
de franceza.
ploua. nu isi mai aminteste de mine.
nu se
gandeste la mine acum.
si niciodata
oncologic .
rasuflare
rece , ftizica , pe gatul meu bolnav.
batista plina de sange
azvarlita pe pat ca o femeie folosita si uitata.
doarme pe jos , podeaua trosneste ,
in departari vibreaza voci de corbi.
frunze cad si ploua
No comments:
Post a Comment