A fi...Tristete de Ianuarie

Credeam ca sufeream intens. Credeam ca nu imi voi mai reveni vreodata. Reflexie roz-verde. Era ianuarie cand ne plimbam pe malul Dunarii noi doua, si era intuneric. Dar acum, ma ador pe “eu” de atunci. Intuiam viitorul privind estul cerului toxic inrosit.

Counvulsii.

Nu aveam nevoie de tine atunci si nu am nevoie de tine nici acum. As vrea sa uit portul de marmura alba si drumul de caramida rosie, si cum te urmaream prin ninsoare. Si atunci tindeam sa te imortalizez, dar in caietul de franceza.

Daca exista o constiinta universala a spiritelor, cum se face ca nu ma simti? Cum se face ca nu imi raspunzi viselor? Sunt cu tine, in camera ta, in fiecare noapte, dar mereu vei fi al alteia.

Credeam ca sufeream intens, pana am cazut in capcana aceea. Credeam ca nu exista durere mai mare pentru mine, dar apoi un monstru m-a crucificat si mi-a baut tot sangele, s-a hranit din visele si durerile mele. Tu esti doar un mucos pe langa el. Si totusi m-ai obsedat ani intregi.

Acum, nu mai cred nimic. Sunt pregatita oricand pentru o noua “cea mai mare durere” cu care sa o inlocuiesc pe asta. Defapt, nu mai exista durere in lipsa receptorilor, iar eu mi-am pierdut receptorii. S-au ars in suferinta precum hartia in focul semineului.

Poti spune ca tot ce s-a intamplat pana acum este facticial? Dar ar trebui sa renunti la paradigma narativista si sa treci la metempsihoza.

Sunt vant, sunt foc, sunt apa, sunt pamant, sunt tristete.

Aletheia

Sa beau din raul Lethargiei, paharul inmanat de vaslasul batran

Sa-nceteze aletheia*, anamneza* si vizarea*,

Sa se dezlantuie luntrea si seninatatea sa ma cuprinda.

In schimbul unui banut, doar un banut, imi va oferi uitarea*

Durerii ce m-a schingiuit pe mii de cruci

Si toate le-am purat pe umerii franti

Pe aripile-mi parjolite, sub soarele asupritor a carui raza sunt.

Sa ating autenticitarea lui Dasein* prin moarte, prin smirna si tamaie!

Frunze, ninsoare, lacrimi si inimi frante vor cadea pe mormantu-mi

La care nu esti binevenit ca muritor nedemn, coplesit de ate*,

Inconstient la sine, la lume, la egalitate, ca demon te vei defini

Caci ai decis in lumea umbrelor sa ramai de-a pururi.

Si realitatea e doar ceea ce TU simti, si indoiala inaltatoare

Nu are loc in inima ta, nici in sufletul pe care l-ai alungat

Odata cu “Das Licht”* . Vei ramane chiar sub profan*,

Lipsit de pana sau ciocan*, lipsit de foc, lipsit de antidot

La todetita* ce te-ndoaie si te stoarce de speranta,

De putere, de setea de-a cunoaste…esti mai mort decat voi fi vreodata.



Dictionar filosofic simplificat:

aletheia- stare de cunoastere, la greci
anamneza- concept platonician, amintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat in existența sa antepamanteana.
vizare- concept husserlian, se refera la constiinta, atat timp cat constiinta vizeaza, fiinta umana este vie
uitarea: in mitul original, decedatului ii se pun banuti in palma sau pe pleoape, pentru a plati luntrasul ce ii va duce pe lumea de dincolo. Totusi, banutul nu este dat pentru efortul vaslasului, ci pentru paharul din apa raului, ce aduce cu sine impacarea, uitarea celor lumesti. Acesta este un mit pagan, dincolo de el rezida ideea ca iadul este pe pamant, se plateste in timpul vietii pentru greselile facute.
Dasein: spiritul la Heidegger, se refera la faptul-de-a-fi-in-lume, faptul-de-a-fi-in-moarte, faptul-de-a-fi-in-vederea-a, faptul-de-a-fi-impreuna.
ate: se refera la starea de ate, ce poarta numele zeitei Ate, cea ce provoca deziluzii, falsitate si neplacere. Putem sa ne referim la aceasta stare ca fiind si o stare de ascundere, in functie de caz. Starea de ascundere a Daseinului, ce nu se arata ca lucru in sine.
das licht: lumina, in germana. Concept Heideggerian ce se refera la cunoastere
profan: concept eliadesc. Lumea se imparte in lumea profana, cea ce o putem percepe imediat si inautentic, lume materiala,; si lumea sacra, lume a ideilor, a magicului, a misticului
pana sau ciocan: modalitatile de a filosofa, cu aluzie la Nietzsche, cel ce "filosofa cu ciocanul" distrugand sistemele ce au fost create pana la dansul, considerandu-le nesanatoase pe motiv ca se bazau pe un mod de a fi nesanatos, acela influentat de crestinismul care ataca vointa de a trai.
todetita: una din bolile spiritului la care face referire Noica in "Cele sase maladii ale spiritului contemporan" , todetita se refera la lipsa individualului, celelalte maladii sunt : catholita(din grecescul kathoulu, nevoia de a-si ridica propria persoana la o forma variabila de universalitate), horetita( din grecescul horos, este maladia ce se produce din neputiinta de a infaptui conform propriei dorinti). Desigur, celelalte trei maladii sunt reversul celor sus numite: atodetita, achatolita, ahoretita