Debut

Se pare ca unul din textele mele a fost publicat de revista boema :)  scroll pana la pagina 31.
Multumesc "fanilor", nu ar fi fost niciodata posibil fara voi.

Sfera si pustoaica

"O boala ma impiedica sa ofer macar un cuvant bland, ma invenina, ma punea in lanturi. Acest...necrofag nu ma ranea doar pe mine. Actionam prin pasivitate. Acum stiu ce pot face cuvintele. Dar numai eu am fost afectata de puterea lor, pe termen lung. Probabil ca nu am murit atunci pentru ca nu mi-a fost ingaduit. Poate Providenta a decis ca eu sa port aceasta cantitate industriala de sensibilitate- un borcan de miere menit sa atraga cat mai multe muste. Prietena mea imaginara din copilarie era melancolia. Imi dadea inca de pe atunci jucarii cu care sa-mi exersez psihicul: imagini, amintiti, mirosuri."

Pun pariu ca un paianjen mic, care nu fusese invitat sa se legene pe panza cu confratii sai, s-a strecurat noaptea in patul meu, mi-a taiat pielea si mi-a ascuns in inima o mingiuta mica cu tepi de metal pe suprafata-i lucioasa. Din cand in cand, se umfla cu melancolie (ca un peste balon), iar tepii imi penetreaza peretii cardiaci. Medicii mi-au spus ca sunt depresiva, eu spun ca doar am un alt tip de simtire (unul care este aratat cu un deget grosier apartinand unei brute). Dar adevarul este ca un paianjen mic, care nu fusese invitat sa se legene pe panza cu confratii sai, s-a strecurat noaptea in patul meu, mi-a taiat pielea si mi-a ascuns in inima o mingiuta mica cu tepi de metal pe suprafata-i lucioasa, care se umfla din cand in cand cu melancolie.

O vara calduroasa

<“Dati-va la o parte! Pana nu e prea tarziu!”

Striga de zor medicul ambulantei .

Nimeni nu il asculta , era deja prea tarziu ,

EA era moarta …

Ziua s-a scurs incet apoi …

Soarele parca tot vroia sa stea pe cer

Ca sa ne ucida pe toti .

Doar pe EL nu il afecta lumea exterioara .

Privea cuminte din fotoliul sau

Cum cladirea se topeste , ramanand doar

Scheletul de metal inrosit .

Privea in gol , nu-i venea sa creada!

Acum o secunda era cu EA . E imposibil

Ca totul sa se fi schimbat atat de repede .

Unde e EA? EA doarme undeva ,

Unde oamenii o analizeaza crezand ca a murit .

Iar EA le rade in nas .

Atat de prosti sunt .

Iar EL …EL o asteapta acasa , cum face de obicei .

Cu televizorul deschis…purici .

Se uita in gol…

Ba la ceas…pe cer…asteapta sa vina si EA .

Scheletul  metalic al cladirii se topeste…

Caldura dilata Timpul .

Ar putea incerca sa se ia la intrecere cu Lumina ,

Sa dea Timpul inapoi , sa o mai vada o data…

Iese pe balcon …norii se scurg de pe cerul rosu

In picaturi de plasma solara…

Acopera desertul , pamantul crapat…

Frunze si plante moarte acopera cadavrele .

Nu o sa mai ploua .

Sare in gol si e prins de o floare alba .

Totul se schimba…

E lumina…e viata…

Se aude ploaia…

Noaptea de ieri a fost cea mai blanda noapte…

Atunci Lumina era vie , EA era vie , EL era viu .

O priveste cum doarme…cum respira incet…

Cum buclele ii viseaza pe umeri ,

Cum ii curge o lacrima in vis…

O adora . Doar o priveste fara sa o atinga

Ii miroase lacom parfumul discret .

Ziua de ieri , cea mai dureroasa amintire…

EL doar statea in fotoliul sau , privind cerul .

Se ridica si iese pe balcon .

Se arunca…dar nu il mai prinde nimic .>

Se trezeste speriata . A fost un vis .

Plansese in somn . Ia o batista si isi sterge

Obrazul palid si ochii rosii .

Doar un vis…

Se imbraca si iese…

Caldura e insuportabila . Timpul se dilata…

Norii se topesc . EA uitase sa isi ia pastilele .

Ameteste…cade .E prea cald pentru EA .

Cineva cheama ambulanta…

Lume se aduna in jurul ei .

Medicul striga fara sa fie luat insa in seama :

“ Dati-va la o parte ! pana nu e prea tarziu!”

Timpul se scurge prea incet ,

Dar pentru EL nu conta .

EL o astepta , ca de obicei , acasa ,

Cu televizorul deschis…

Se uita la ceas … se uita la cer…

O visa…