Amor et mors

Erau tineri. Erau fraieri. Erau indragostiti.

Iata combinatia fatala a magnificelor elixire ce pulseaza in fiinta umana.

Ea era ca un gand egoist in miezul verii. El era indeajuns de tanar incat sa o divinizeze.

Se incolaceau distinct sub lumina lunii, iar corpurile lor pareau de alabastru. Parul ei pe fata lui, bratele lui pe umerii ei, mangaindu-i pielea... nici pasiunea intensa a tineretii nu este indeajuns de puternica pentru a rezista timpului. Frivola, evanescenta...dispare mai repede decat viata unui fluture impuns cu acul spre a fi pus la insectar – abia in acest moment fatal se arata privirii pulsul unei intense vietuiri.

E o dimineata de mai.el alearga pe trotuarul strazii principale. Cladiri trec pe langa el, si caini, magazine de ziare, cosuri de gunoi, cersetori si tinere usoare, copii, garduri. Trec, dar nu indeajuns de repede. Mii de impulsuri electrice ii penetreaza venele, ii frang coastele, ii aplica tensiune in tendoane si in creier. Sperase sa petreaca noaptea cu ea, sa o aiba in pat cu el, sa o stranga, sa o patrunda, sa faca dragoste cu ea. Dar de curand a aflat ca dragostea nu exista. Se temea sa recunoasca aceasta notiune ca fiind lipsita de obiect real, dar iata ca realul l-a lovit cu nepasare peste fata-i plina de lacrimi si prospetime.

Ei erau tineri si se credeau indragostiti. Iubirea ii orbea. Tineretea ii pacalea. Nu aveau cum sa afle ca si amintirile se schimba cu timpul, ca dragostea nu mai este o valoare universala, ca nu exista un “acela” ales de o forta superioara ce iti doreste implinirea, nu exista o zdrobire mortala de culmile extazului, nici vreo lume noua, utopica in care singura era esti chiar tu.

Anihilarea acestei lumi in cuprinsul ei total, la primirea unui cuvant, a unei scrisori, unei priviri, poarta numele de tradare suprema. Nimic nu se compara cu ea. Intreaga lume este moarta, totusi existand. Ce cauti aici? Ar trebui sa fii aerul respirat de mii de piepturi, ploaia pe geamurile fericitilor. Ce este realul pentru tine? Unde te-a dus disocierea ce te haituie de ani intregi, si careia esti prea slabit ca sa ii mai rezisti?

Tocmai de aceea intri intro farmacie de cartier...satisfactia este garantata acolo.

Stii, defapt nici nu iti doresti acest cancer care sa-ti scotoceasca prin maruntaiele cangrenate. Nu iti doresti demonul acela din uterul tau, nemernicul ala care se hraneste cu viata ta. Nu ai nevoie de inca o palma, nici de lacrimi. Nu ai nevoie de complexe. Iubirea e complet inutila, doar o secretie mazgoasa in creier. Si dat fiindca tu esti deasupra acestui nivel, poti sa distrugi sentimentele inainte de a fi incatusat de ele.

Trecerea timpului este inca o absurditate de care nu ai nevoie. Privesti oamenii care sunt prea ocupati sa te observe, jigodie. Prea ocupati cu zambetele lor.

Inca ceva, cel pe care il iubesti poate respira si fara tine. Doare, nu? da. In ochii sai se reflecta altineva acum. Esti, din punctul asta de vedere, un trecut ce inca mai rasufla. Esti viitor. Esti singur. Iubirea de sine te sperie. Se cere o schimbare completa. Cafeaua? Tot dulce. Tot mai apune soarele, tot mai traieste vecina, tot masturbarea este eterna. Tot nu incelegi ce s-a intamplat. Tot mai urmaresti prosteste himere.

Aparent, determinismul tau e facut tandari. Defapt, doar speranta ta e sparta in mii de cioburi. Ai nevoie doar de alcool, alprazolam si analgezice. Multe analgezice...cine crede ca sufletul nu poate fi anesteziat nu a trecut prin transcendentul chimic.

Pilulele astea sunt incantatoare cand faci abuz de ele. Nu esti iubit? Fii altcineva. Nu poti? Exista mii de substante ce se dau cu si fara reteta in raiul farmaceutic.

E de inteles ca inca il mai iubesti, dar vei gasi imediat o noua iubire. In aceasta cutie de carton se afla comprimatele filmate cu eliberare prelungita. Iubitul tau cu nume complicat, poreclit Xanax sau Rivotril sau Prozac. Va fi mereu acolo pentru tine. Nu te va parasi daca nu il alungi. Numele lui il vei striga de acum noptile, mangaindu-ti pielea. El te va iubi asa cum iti doresti, iti va da totul. Te va invata sa te iubesti, iti va mangaia neuronii, esenta lui iti va curge prin vene. Doar sopteste-i numele, cheama-l, si va fi al tau pentru eternitate. Lasa-l sa te patrunda, privestte-l, simte-l prin tine si cere-i mai mult, mereu mai mult...vei afla pasiunea, vei transpira un interminabil orgasm in asternuturi. Iubirea asta este eterna, te asigur. Mereu te va intelege si iti va face exact ceea ce vrei sa iti faca.

Iarna, sub cerul gri..ninge..esti singura...vrei un capat de lume, un pod, un port, un parc...un pat. Ai un iubit pe care nu il vede nimeni, nu il stie nimeni in afara de tine. Nu ti-l pot lua, nu-l pot intoarce impotriva ta. Iata...cel mai frumos secret.

Un sacrificiu din care castigi doar eternitatea. Fara neintelegeri sau lacrimi. Te va incalzi cand vei simti frig, te va apara de canicula, te va iubi mereu...doar .inghite .pilula...

Si intradevar am fost iubita asa cum mi-am dorit. O fericire ce nu poate fi rapita, manjita, violata.

Respira...zambeste...simti?

Din jurnal

Erau tineri. Erau fraieri. Erau indragostiti.

Iata combinatia fatala a magnificelor elixire ce pulseaza in fiinta umana.

Ea era ca un gand egoist in miezul verii. El era indeajuns de tanar incat sa o divinizeze.

Se incolaceau distinct sub lumina lunii, iar corpurile lor pareau de alabastru. Parul ei pe fata lui, bratele lui pe umerii ei, mangaindu-i pielea... nici pasiunea intensa a tineretii nu este indeajuns de puternica pentru a rezista timpului. Frivola, evanescenta...dispare mai repede decat viata unui fluture impuns cu acul spre a fi pus la insectar – abia in acest moment fatal se arata privirii pulsul unei intense vietuiri.

E o dimineata de mai.el alearga pe trotuarul strazii principale. Cladiri trec pe langa el, si caini, magazine de ziare, cosuri de gunoi, cersetori si tinere usoare, copii, garduri. Trec, dar nu indeajuns de repede. Mii de impulsuri electrice ii penetreaza venele, ii frang coastele, ii aplica tensiune in tendoane si in creier. Sperase sa petreaca noaptea cu ea, sa o aiba in pat cu el, sa o stranga, sa o patrunda, sa faca dragoste cu ea. Dar de curand a aflat ca dragostea nu exista. Se temea sa recunoasca aceasta notiune ca fiind lipsita de obiect real, dar iata ca realul l-a lovit cu nepasare peste fata-i plina de lacrimi si prospetime.

Ei erau tineri si se credeau indragostiti. Iubirea ii orbea. Tineretea ii pacalea. Nu aveau cum sa afle ca si amintirile se schimba cu timpul, ca dragostea nu mai este o valoare universala, ca nu exista un “acela” ales de o forta superioara ce iti doreste implinirea, nu exista o zdrobire mortala de culmile extazului, nici vreo lume noua, utopica in care singura era esti chiar tu.

Anihilarea acestei lumi in cuprinsul ei total, la primirea unui cuvant, a unei scrisori, unei priviri, poarta numele de tradare suprema. Nimic nu se compara cu ea. Intreaga lume este moarta, totusi existand. Ce cauti aici? Ar trebui sa fii aerul respirat de mii de piepturi, ploaia pe geamurile fericitilor. Ce este realul pentru tine? Unde te-a dus disocierea ce te haituie de ani intregi, si careia esti prea slabit ca sa ii mai rezisti?

Tocmai de aceea intri intro farmacie de cartier...satisfactia este garantata acolo.

Stii, defapt nici nu iti doresti acest cancer care sa-ti scotoceasca prin maruntaiele cangrenate. Nu iti doresti demonul acela din uterul tau, nemernicul ala care se hraneste cu viata ta. Nu ai nevoie de inca o palma, nici de lacrimi. Nu ai nevoie de complexe. Iubirea e complet inutila, doar o secretie mazgoasa in creier. Si dat fiindca tu esti deasupra acestui nivel, poti sa distrugi sentimentele inainte de a fi incatusat de ele.

Trecerea timpului este inca o absurditate de care nu ai nevoie. Privesti oamenii care sunt prea ocupati sa te observe, jigodie. Prea ocupati cu zambetele lor.

Inca ceva, cel pe care il iubesti poate respira si fara tine. Doare, nu? da. In ochii sai se reflecta altineva acum. Esti, din punctul asta de vedere, un trecut ce inca mai rasufla. Esti viitor. Esti singur. Iubirea de sine te sperie. Se cere o schimbare completa. Cafeaua? Tot dulce. Tot mai apune soarele, tot mai traieste vecina, tot masturbarea este eterna. Tot nu incelegi ce s-a intamplat. Tot mai urmaresti prosteste himere.

Aparent, determinismul tau e facut tandari. Defapt, doar speranta ta e sparta in mii de cioburi. Ai nevoie doar de alcool, alprazolam si analgezice. Multe analgezice...cine crede ca sufletul nu poate fi anesteziat nu a trecut prin transcendentul chimic.

Pilulele astea sunt incantatoare cand faci abuz de ele. Nu esti iubit? Fii altcineva. Nu poti? Exista mii de substante ce se dau cu si fara reteta in raiul farmaceutic.

E de inteles ca inca il mai iubesti, dar vei gasi imediat o noua iubire. In aceasta cutie de carton se afla comprimatele filmate cu eliberare prelungita. Iubitul tau cu nume complicat, poreclit Xanax sau Rivotril sau Prozac. Va fi mereu acolo pentru tine. Nu te va parasi daca nu il alungi. Numele lui il vei striga de acum noptile, mangaindu-ti pielea. El te va iubi asa cum iti doresti, iti va da totul. Te va invata sa te iubesti, iti va mangaia neuronii, esenta lui iti va curge prin vene. Doar sopteste-i numele, cheama-l, si va fi al tau pentru eternitate. Lasa-l sa te patrunda, privestte-l, simte-l prin tine si cere-i mai mult, mereu mai mult...vei afla pasiunea, vei transpira un interminabil orgasm in asternuturi. Iubirea asta este eterna, te asigur. Mereu te va intelege si iti va face exact ceea ce vrei sa iti faca.

Iarna, sub cerul gri..ninge..esti singura...vrei un capat de lume, un pod, un port, un parc...un pat. Ai un iubit pe care nu il vede nimeni, nu il stie nimeni in afara de tine. Nu ti-l pot lua, nu-l pot intoarce impotriva ta. Iata...cel mai frumos secret.

Un sacrificiu din care castigi doar eternitatea. Fara neintelegeri sau lacrimi. Te va incalzi cand vei simti frig, te va apara de canicula, te va iubi mereu...doar .inghite .pilula...

Si intradevar am fost iubita asa cum mi-am dorit. O fericire ce nu poate fi rapita, manjita, violata.

Respira...zambeste...simti?

Open eyes

Diazepam is my new best friend. makes me feel loose and chill...makes me forget what I did last night, makes me feel all relaxed and desirable when alone in between the sheets. I snuggle myself in my own warmth under my blanket...pink. My blanket is pink...all my blankets were pink. Except for one. That one was red. And oh...how many tears have filled it, and how many orgasms I sweated in it, and how many opium dreams I have had under it's protective warmth. All my adolescence was in there...my drunken nights, my withdrawals, my hopes, my happy dreams and nightmares...everything.
But that blanket was probably set on fire. I wouldn't want it anyway...contaminated with something else but my Golden Age. 
I will find a new trinket to fill with my energies. My new energies, my strong self. 
I like my new universe. Filled with pixels, poems, drawings, nightlife...my best friend beside me, we're out at night doing our best to troll people. In every way possible. Fucking up their routers, their accounts, their cables or cars. Loads of fun lay in the dark. 
We mostly walk the same old streets but somehow, they seem new to me every time. 
"Shall we get a coffee?"
"Sure, my love."

We laugh and dance and we're higher than ever. Our voices rise in the night scaring the living shit out of cats or passers by. 

Hackers? A major threat. LOL.

The art of orgasming is not in sex, but in the scene, the air, the feeling, the touch. The kiss.

Sun shines over our faces much too soon. 

It's time to go back inside and sleep, for a new night awaits...

In late june

Au trecut cateva luni de cand ultimul foton incandescent a atins fata aceasta palida. A trecut si mai mult timp de cand inima ei s-a impetrit. Cand era mica, credea ca daca asa ceva se va intampla vreodata, va putea fi salvata daca va reusi sa isi intepe degetul cu un bold cu gamalie rosie, picurandu-si sangele pe pamant si invocand vulpea cu cioc.
Dar acum stie ca aberatiile astea mistice nu le poate crede decat o minte mistica, mintea de copil. Ea cea de azi a gasit o alta solutie de a trece peste problme. Cu ceai, sau cafea, vodka sau vin rosu. Si vinul rosu, nu il va sorbi oricum domnisoara, ci cu zahar. Mult zahar.
Va privi pe geam bandu-si vinul indulcit, fumand o tigara...la fel cum face de ani de zile. Muzica o va asculta la un volum foarte mic, savurand nemiscarea de care nu mult se poate bucura. Curand se va lumina, si toti oamenii isi vor parasi casele calduroase, vor  iesi in frigul de afara ca sa ia metroul si sa se duca la munca. Dar ea nu trebuie sa faca asta. Defapt, nu va iesi din casa cu saptamanile. A adoptat fara sa vrea, comportamentul unei persoane pe care a cunoascut-o in trecut, in adolescenta. O persoana care i-a obsedat mintile fragile si le-a impins de colo-colo, izbindu-le de peretii cranieni, de sinapse, de dorintele ei, iar cand gustul lasat de aceste sentimente devenea prea amar, isi potolea limba cu vin indulcit si mitea cu o doza de plans. Plaansul, zice ea, e un mod bun de a-ti elibera nervii si frustrarile. Nu ranesti pe nimeni asa. Iar cand simti ca trebuie sa ranesti ceva, raneste-ti propria persoana. Intotdeauna, daca ceva nu a mers cum vroiai, nu esti vinovat decat tu. Tu cu prestantele tale care nu s-au ridicat destul de sus, cu incercarile tale patetice, cu umanitatea ta care te impinge spre ignoranta si nemernicie. Si desi nu ranise pe nimeni, era in proprii ochi o nemernica.
Dar astazi, domnisoara isi va sorbi incet vinul indulcit, isi va raspandi gustul pe buzele-i fragede, va prinde putina culoare in obraji si isi va relaxa somaticul. Se va lasa cuprinsa de amorteala, iti va simti propriul corp moale si alb, isi va vedea ochii lai clari, mai sticlosi si mirosul parului ei si-l va simti ca si cum ar fi altcineva. Cineva care o adora, cineva care nu i-ar reprosa ca doarme prea mult sau ca oboseala o impiedica sa se miste prea mult.
Nu este aceasta dedublare sanatoasa? In lipsa ei, singuratatea, stresul, deprimarea, i-ar fi scurtat viata fara ezitare. De cate ori nu a facut oare dragoste cu acest alter ego? Si cate orgasme nu au impartit cand lumea parea ca le tranteste la pamant? Au fost mereu impreuna si mai apropiate ca orice prieteni. Singura dragoste de care ar fi avut nevoie.
"De ce trebuie sa iubim pe altcineva? Eu pot sa te iubesc doar pe tine si nu vreau sa te impart".
"Nu stiu de ce trebuie sa iubim pe cineva...cred ca trebuie. Ne place. Nu vreau sa fiu pusa in situatia de a respinge...va suferi."
"Asa vom suferi noi!"
"Va fi bine. Culca-te."

Dar nu a fost bine.
"Ai de ales, eu sau el!!!"
"Nu ma obliga sa aleg...te rog! te rog nu pleca!"
"Nu vrei sa alegi? Nici nu ar trebui sa alegi defapt! eu sunt singura optiune! dar nu ma mai vrei. Adio!
"Nu pleca! Asculta, te rog.."
"Am auzit destul. Nici macar de mine nu ai nevoie. Iti esti autosuficienta, de asta ma ucizi acum."

Si asa s-a dus alter egoul, iar ea nu mai avea cui sa ii faca confidente. A ramas pe deplin singura, langa niste pseudo-prieteni ce nu i se puteau strecura prin vise, prin vene, prin vermis, ce nu ii puteau sti gandurile, poemele si tristetile. Defapt, nici nu se mai ranea pe sine cand simtea nevoia sa raneasca pe cineva, intrucat in proprii ei ochi nu mai era cineva.
Timpul a trecut si amintirile dureroase i-au ingropat zambetul in pene arse.
Dar in aceasta seara, zambeste. Cineva i-a trimis un sarut spre buze, cineva din trecut, un bun prieten pe care-l folosise ca model pentru un nou alter ego. Iar acum nu mai avea nevoie nici de acesta. Prietenul ei s-a intors, si si-au jurat sa nu mai lase nimic sa-i desparta, si-au jurat sa nu isi mai incalce promisiunile, sau sa se indoaie unul de celalalt.
In seara aceasta isi va bea vinul zambind, isi va lasa gandurile sa rezoneze cu ritmurile muzicii si isi va face plimbarea de la miezul noptii prin mijlocul strazii, asa cum face de obicei. Isi va lasa sperantele libere, pentru prima oara in ultimii cativa ani si convingerea ca viata i se va schimba ii va proteja eul cu aripile ei maiestuoase.

Rasarit cald de soare. Rasarit roz perlat infasurat in dantele aurii. Rasaritul dupa noaptea de tortura, noaptea in care i s-a varsat sangele. A reusit sa isi roada legaturile si sa isi taraie corpul mai mult mort decat viu din altarul unde ar fi trebuit sa fie sacrificata. Cu bratele dislocate, cu sange pe maini, cu pielea jupuita pe gambe, cu parul smotocit si plina de cicatrici si arsuri...s-a tarat in patru labe afara din altar, lasand in urma o dara de lichide corporale.
Gusta nesatula din parfumul soarelui de care s-a ascuns...din mangaierea vantului discret.
Ce diferenta poate face un sarut...