Aletheia

Sa beau din raul Lethargiei, paharul inmanat de vaslasul batran

Sa-nceteze aletheia*, anamneza* si vizarea*,

Sa se dezlantuie luntrea si seninatatea sa ma cuprinda.

In schimbul unui banut, doar un banut, imi va oferi uitarea*

Durerii ce m-a schingiuit pe mii de cruci

Si toate le-am purat pe umerii franti

Pe aripile-mi parjolite, sub soarele asupritor a carui raza sunt.

Sa ating autenticitarea lui Dasein* prin moarte, prin smirna si tamaie!

Frunze, ninsoare, lacrimi si inimi frante vor cadea pe mormantu-mi

La care nu esti binevenit ca muritor nedemn, coplesit de ate*,

Inconstient la sine, la lume, la egalitate, ca demon te vei defini

Caci ai decis in lumea umbrelor sa ramai de-a pururi.

Si realitatea e doar ceea ce TU simti, si indoiala inaltatoare

Nu are loc in inima ta, nici in sufletul pe care l-ai alungat

Odata cu “Das Licht”* . Vei ramane chiar sub profan*,

Lipsit de pana sau ciocan*, lipsit de foc, lipsit de antidot

La todetita* ce te-ndoaie si te stoarce de speranta,

De putere, de setea de-a cunoaste…esti mai mort decat voi fi vreodata.



Dictionar filosofic simplificat:

aletheia- stare de cunoastere, la greci
anamneza- concept platonician, amintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat in existența sa antepamanteana.
vizare- concept husserlian, se refera la constiinta, atat timp cat constiinta vizeaza, fiinta umana este vie
uitarea: in mitul original, decedatului ii se pun banuti in palma sau pe pleoape, pentru a plati luntrasul ce ii va duce pe lumea de dincolo. Totusi, banutul nu este dat pentru efortul vaslasului, ci pentru paharul din apa raului, ce aduce cu sine impacarea, uitarea celor lumesti. Acesta este un mit pagan, dincolo de el rezida ideea ca iadul este pe pamant, se plateste in timpul vietii pentru greselile facute.
Dasein: spiritul la Heidegger, se refera la faptul-de-a-fi-in-lume, faptul-de-a-fi-in-moarte, faptul-de-a-fi-in-vederea-a, faptul-de-a-fi-impreuna.
ate: se refera la starea de ate, ce poarta numele zeitei Ate, cea ce provoca deziluzii, falsitate si neplacere. Putem sa ne referim la aceasta stare ca fiind si o stare de ascundere, in functie de caz. Starea de ascundere a Daseinului, ce nu se arata ca lucru in sine.
das licht: lumina, in germana. Concept Heideggerian ce se refera la cunoastere
profan: concept eliadesc. Lumea se imparte in lumea profana, cea ce o putem percepe imediat si inautentic, lume materiala,; si lumea sacra, lume a ideilor, a magicului, a misticului
pana sau ciocan: modalitatile de a filosofa, cu aluzie la Nietzsche, cel ce "filosofa cu ciocanul" distrugand sistemele ce au fost create pana la dansul, considerandu-le nesanatoase pe motiv ca se bazau pe un mod de a fi nesanatos, acela influentat de crestinismul care ataca vointa de a trai.
todetita: una din bolile spiritului la care face referire Noica in "Cele sase maladii ale spiritului contemporan" , todetita se refera la lipsa individualului, celelalte maladii sunt : catholita(din grecescul kathoulu, nevoia de a-si ridica propria persoana la o forma variabila de universalitate), horetita( din grecescul horos, este maladia ce se produce din neputiinta de a infaptui conform propriei dorinti). Desigur, celelalte trei maladii sunt reversul celor sus numite: atodetita, achatolita, ahoretita

Ducesa

Lumina obscura a unei zile din multele ce au urmat Tragediei ce a lovit umanitatea, pe cat de dureros, pe atat de dramatic.
Aerul palid si incandecent coloreaza monocrom peisajul solitar. Au ramas blocurile inalte in picioare,de un gri ceausist, aliniate unul langa altul, la milimetru, cu o disciplina obsesiva, iesita de sub control. Nu exista urme de umanitate in aceasta arhitectura minimalista. Doar geamurile le lipsesc, totusi ramele ferestrelor sunt intacte. Nici urma de cioburi sau de mizerie. Totul este aranjat, curat, trotuarele sunt libere, fara masini sau gunoaie, plantele nu ies din curti, si nicio vietate nu bantuie.
Ma numesc Elise. Sunt unul dintre putinii supravietuitori. am un apartament la ultimul etaj al unui astfel de bloc. Peretii sunt albi, curati, mobila putina si argintie, iar in loc de perdele am folii lungi si groase de plastic gri. Apartamentul meu este singurul ce are geamuri.
Eram la birou, scriindu-mi memoriile, sperand ca daca voi inceta din existenta, cineva le va gasi. Sunt asa ahtiata dupa socializare, incat actul asta disperat, devenit cliseu, este singurul ce imi da speranta ca gandurile mele nu se vor fi risipit in van. Atat de departe merge admiratia mea pentru viata si pentru capacitatile creierului, incat pentru mine, fiecare gand este o mica minune. Un element magic intr-o existenta profana. Dar nu reusesc sa inteleg, ce s-a intamplat cu restul lucrurilor magice. Unde sunt zanele, puterile magice, vrajitorii, grifonii? De ce doar capacitatile cognitive au ramas printre noi? Cum sa le putem exersa fara celelalte elemente magice...?
Am adoptat doua pisici, din plictiseala, din pasiune pentru feline, din nevoia de afectiune. In acea zi, una dintre ele a zbughit-o pe usa. La cateva secunde, dupa ce mi-am dat seama ce s-a intamplat, am fugit dupa ea. Iesise in curtea blocului fugind de colo colo, iar eu dupa ea, incercand sa o prind. Ajunseseram sa ne fugarim in jurul unui copac, dar miscarile imi erau lente, si deveneau din ce in ce mai lente. Aceasta anomalie in contiuumul spatio-temporal m-a prins in ea toata dupa amiaza. Cu miscari lente si pasi grei, ca si cum as fi fost prinsa intr-o balta de noroi, am reusit n final sa ma apropii de usa blocului si sa ma eliberez din zona bantuita. Intre timp, pisica se intorsese acasa...iar acum era timpul.
Dupa o groasa usa metalica, e camera. Camera unde pelvisuri porcine atarna suspendate de tavan. Unul este pe cale sa nasca, iar eu ii voi fi moasa. Vaginul dilatat scuipa sange purulent la fiecare contractie. Labiile inferioare, latite ca niste bucatele de carne, scarbavnice, buboase, flutura la eliberarile de aer ale contractiilor vaginale. Imi bag mana in acel loc grosier, trec de labiile imense si ajung in miezul secretiilor branzoase si imputite. Trec de vaginul gelatinos, dilatat si ros de candida. Apoi, simt o copita. Picioarele pelvisului abia acum se misca spasmodic, impulsuri somatice, nicidecum un raspuns la durere. Durerea nu exista in lipsa analizatorului. Ce existenta vegetativa...
Trag de copita si scot purcelul acoperit de sange. Da din copite guitand, ii rup cu dintii cordonul ombilical si il asez jos, langa singura scroafa. Din pacate, desi ea este scroafa "clasica" pe care o stim cu totii la infatisare, este si ea...inceata la minte. Nu stie ce se intampla cu ea, nu recunoaste senzatia de foame, sau nevoia biologica de golire a colonului sau a vezicii urinare. Totusi o tin pentru caare tot timpul lapte.
Abia atunci ridic privirea si il vad privindu-ma, plutind la fereastra Camerei. Vishnu. Cu privirea rece si toate chakrele deschize, emana energie in valuri gigantice ce ma topesc parca chiar fizic. Pielea, inima, muschii, durerile, amintirile, deceptia, dorinta...toate  de  topesc in eter, in timp; devin una cu canapeaua, cu biroul, cu pelvisul ce tocmai a nascut.
Fara griji, fara ganduri, fara intentii, fara vise, fara a respira.
In adanc...Eloise tipa din pieptul ei micut, cu o forta feroce ce ma aduce inapoi, ma revigoreaza si ma ajuta sa ma impotrivesc lui Vishnu. Clipesc rapid, imi iau pulsul...bataile inimii sunt atat de rapide incat nu le pot numara. Sunt energizata de sus pana jos, din interior inspre exterior. Sunt bulgare de energie pura, energie orbitoare pana si pentru Vishnu. Explodez de putere, simt ca as putea muta muntii...ca as putea schimba totul. Umanitatea imi dicteaza sa iau purcelul si sa il ascund. Are firicele blonde de par pe pielea roz. Simt ca el ar putea ajunge un mare intelept, un salvator, cel ce va schimba totul in bine si va face lumea ceea ce a fost inainte. El este cel ce va drege lumea, rivanolul de pe rana, antibioticul umanitatii, Mesia.
Il cuprind in brate si fug cu el sperand ca il pot salva...si atunci imi amintesc. Stiau! Stiau! ei cei ce gasesc frumosul in amputare, in viol, in violenta asupra femeii, in necrofilie, pedofilie, si varii combinatii intre ele. "Butchered at Birth". Cum de nu mi-am dat seama inainte?
Strang purcelul la piept si fug, sperand ca la randul meu voi gasi o Alice care sa imi salveze copilul. Ochii lui Visnu plutesc incandescenti asupra spiritului meu blocandu-mi miscarile, amortindu-ma si dandu-mi o stare de lesin. Purcelul guita, ii simt inima batand tare la pieptul meu, ii simt caldura pielii si copitelele cu care loveste speriat in toate partile. Spatele meu se lateste devenind un scut cruciat menit sa apere Salvatorul. Toata durerea umanitatii se abate asupra mea, pe spatele meu...biciuiri, rupturi, jupuire, arsuri, intepaturi, impulsaturi, lovituri, privirea Zeului pagan.
Rig Vega va arde, odata cu Vishnu si asta datorita mie!
Puiul demonului va domina peste lumea decazuta si va supune fiece suflet la ceea ce merita! cel ce merita sa sufere va ramane schilodit intru eternitate, fara posibilitatea de reincarnare ca fiinta demna. Cel merituos va fi supus la incercari pana va ceda umanitatii sale pacatoase si va fi pedepsit. Fiecare va primi ceea ce merita, ceea ce a meritat dintotdeauna.Regulile prea blande ale societatii vor fi inlocuite, favorizati vor fi cei genetic stabili si curati.

Durere fulgeratoare in sira spinarii....amorteala....negru....

Doar un vis? Doar un vis... m-am trezit transpirata plina de zgarieturi pe piept si vanatai pe picioare. Probabil am dat cu picioarele in pat incercand chipurile sa fug...