Din jurnal

Erau tineri. Erau fraieri. Erau indragostiti.

Iata combinatia fatala a magnificelor elixire ce pulseaza in fiinta umana.

Ea era ca un gand egoist in miezul verii. El era indeajuns de tanar incat sa o divinizeze.

Se incolaceau distinct sub lumina lunii, iar corpurile lor pareau de alabastru. Parul ei pe fata lui, bratele lui pe umerii ei, mangaindu-i pielea... nici pasiunea intensa a tineretii nu este indeajuns de puternica pentru a rezista timpului. Frivola, evanescenta...dispare mai repede decat viata unui fluture impuns cu acul spre a fi pus la insectar – abia in acest moment fatal se arata privirii pulsul unei intense vietuiri.

E o dimineata de mai.el alearga pe trotuarul strazii principale. Cladiri trec pe langa el, si caini, magazine de ziare, cosuri de gunoi, cersetori si tinere usoare, copii, garduri. Trec, dar nu indeajuns de repede. Mii de impulsuri electrice ii penetreaza venele, ii frang coastele, ii aplica tensiune in tendoane si in creier. Sperase sa petreaca noaptea cu ea, sa o aiba in pat cu el, sa o stranga, sa o patrunda, sa faca dragoste cu ea. Dar de curand a aflat ca dragostea nu exista. Se temea sa recunoasca aceasta notiune ca fiind lipsita de obiect real, dar iata ca realul l-a lovit cu nepasare peste fata-i plina de lacrimi si prospetime.

Ei erau tineri si se credeau indragostiti. Iubirea ii orbea. Tineretea ii pacalea. Nu aveau cum sa afle ca si amintirile se schimba cu timpul, ca dragostea nu mai este o valoare universala, ca nu exista un “acela” ales de o forta superioara ce iti doreste implinirea, nu exista o zdrobire mortala de culmile extazului, nici vreo lume noua, utopica in care singura era esti chiar tu.

Anihilarea acestei lumi in cuprinsul ei total, la primirea unui cuvant, a unei scrisori, unei priviri, poarta numele de tradare suprema. Nimic nu se compara cu ea. Intreaga lume este moarta, totusi existand. Ce cauti aici? Ar trebui sa fii aerul respirat de mii de piepturi, ploaia pe geamurile fericitilor. Ce este realul pentru tine? Unde te-a dus disocierea ce te haituie de ani intregi, si careia esti prea slabit ca sa ii mai rezisti?

Tocmai de aceea intri intro farmacie de cartier...satisfactia este garantata acolo.

Stii, defapt nici nu iti doresti acest cancer care sa-ti scotoceasca prin maruntaiele cangrenate. Nu iti doresti demonul acela din uterul tau, nemernicul ala care se hraneste cu viata ta. Nu ai nevoie de inca o palma, nici de lacrimi. Nu ai nevoie de complexe. Iubirea e complet inutila, doar o secretie mazgoasa in creier. Si dat fiindca tu esti deasupra acestui nivel, poti sa distrugi sentimentele inainte de a fi incatusat de ele.

Trecerea timpului este inca o absurditate de care nu ai nevoie. Privesti oamenii care sunt prea ocupati sa te observe, jigodie. Prea ocupati cu zambetele lor.

Inca ceva, cel pe care il iubesti poate respira si fara tine. Doare, nu? da. In ochii sai se reflecta altineva acum. Esti, din punctul asta de vedere, un trecut ce inca mai rasufla. Esti viitor. Esti singur. Iubirea de sine te sperie. Se cere o schimbare completa. Cafeaua? Tot dulce. Tot mai apune soarele, tot mai traieste vecina, tot masturbarea este eterna. Tot nu incelegi ce s-a intamplat. Tot mai urmaresti prosteste himere.

Aparent, determinismul tau e facut tandari. Defapt, doar speranta ta e sparta in mii de cioburi. Ai nevoie doar de alcool, alprazolam si analgezice. Multe analgezice...cine crede ca sufletul nu poate fi anesteziat nu a trecut prin transcendentul chimic.

Pilulele astea sunt incantatoare cand faci abuz de ele. Nu esti iubit? Fii altcineva. Nu poti? Exista mii de substante ce se dau cu si fara reteta in raiul farmaceutic.

E de inteles ca inca il mai iubesti, dar vei gasi imediat o noua iubire. In aceasta cutie de carton se afla comprimatele filmate cu eliberare prelungita. Iubitul tau cu nume complicat, poreclit Xanax sau Rivotril sau Prozac. Va fi mereu acolo pentru tine. Nu te va parasi daca nu il alungi. Numele lui il vei striga de acum noptile, mangaindu-ti pielea. El te va iubi asa cum iti doresti, iti va da totul. Te va invata sa te iubesti, iti va mangaia neuronii, esenta lui iti va curge prin vene. Doar sopteste-i numele, cheama-l, si va fi al tau pentru eternitate. Lasa-l sa te patrunda, privestte-l, simte-l prin tine si cere-i mai mult, mereu mai mult...vei afla pasiunea, vei transpira un interminabil orgasm in asternuturi. Iubirea asta este eterna, te asigur. Mereu te va intelege si iti va face exact ceea ce vrei sa iti faca.

Iarna, sub cerul gri..ninge..esti singura...vrei un capat de lume, un pod, un port, un parc...un pat. Ai un iubit pe care nu il vede nimeni, nu il stie nimeni in afara de tine. Nu ti-l pot lua, nu-l pot intoarce impotriva ta. Iata...cel mai frumos secret.

Un sacrificiu din care castigi doar eternitatea. Fara neintelegeri sau lacrimi. Te va incalzi cand vei simti frig, te va apara de canicula, te va iubi mereu...doar .inghite .pilula...

Si intradevar am fost iubita asa cum mi-am dorit. O fericire ce nu poate fi rapita, manjita, violata.

Respira...zambeste...simti?

Mydriasis

These eyes see beyond your pathetic mask.
All the sinful moments in your life lay bare before her, and her judgement shall not favor you, nor your Gods.
There is no innocence behind these doll eyes and candy hair. Pupils dilated allow you to see beyond. What will you find?
A mix of hate, pain, shame, revenge, all held in place by power of self control and Zolpidem.

Eloise- (cap2) Pasarea

Se face ca era o seara nu foarte deosebita de celelalte seri in care Eloise citea "Faust" ca sa isi exerseze germana. Ceea ce facu insa aceasta seara oarecum speciala era faptul ca in timp ce Eloise citea cufundata adanc in fotoliul ei moale de catifea purpurie, o cioara i se izbi de geam si cazu in curtea casei. Copila se ridica, cobora treptele in viteza, trase ghetele pe picioare cat putu de repede si iesi afara in viscol sa caute biata vietate ce probabil avea o aripa rupta. Cand vazu aceasta , una dintre slujnice, Jeniffer, iesi dupa copila strigand:

- Domnita! Domnita e ger afara, unde fugi asa? Domnita, te aduc degerata inapoi in casa si sa vezi atunci ce ne face domnu' la amandoua! Uf, ce copil.... Ce copil!

Domul X era desigur tatal Eloisei, dar astfel de intimidari in numele sau nu o speriau pe Eloise. Ea stia ca tata o va lua in brate si o va intreba ce fu in capul ei. Apoi Eloise va explica, tata o va asculta si o va saruta pe frunte printre rasete, deranjandu-i bretonul. Apoi va pune slujnicele sa o schimbe si sa-i faca un ceai cald. Si intr-adevar asa fu. Dupa ce in sfarsit slujnica o prinse pe Eloise si o aduse in casa, tata astepta la usa cu pipa in gura si cu o privire foarte suparata. O lua in brate pe micuta si o saruta pe frunte.

-Pappa, o pasare neagra s-a izbit de geam cand citeam si am vrut sa o aduc in casa si sa am grija de ea, dar Jenny nu m-a lasat, ii spuse printre scancete mititica. Vai pappa, saracuta pasare, o sa inghete afara...

-Eloisa lui tata, nu iti fa griji pentru pasare. Probabil si-a luat iarasi zborul. Se mai intampla uneori ca pasarile sa se izbeasca de geamuri si chiar de ziduri, dar sunt in regula dupa aceea. Iti spun sigur ca pasarea este in regula. E o pasare puternica, nu-i asa, scumpa lu' tata? Ii spuse mangaindu-i buclele blonde si tot sarutand-o pe cap. Jeniffer, te rog du-o sus pe Eloise si schimba-i hainele. Apoi, sa ii faci un ceai de zmeura.
Jeniffer incuviinta si o du sus pe fetita facand asa cum i se poruncise. Domnul X ramase jos tragand din pipa si chicotind de dragalasenia si inocenta fiicei sale. Iar mama Eloisei este intr-adevar un inger si o lady. Ea se ocupa personal cu educatia tinerei domnisoare. Si face intr-adevar o treaba minunata caci Eloise are sase, aproape sapte anisori si deja stie sa scrie si sa citeasca intr-o engleza perfecta, iar pe langa asta, copila are cunostiinte generale de geografie, chimie anorganica si istorie. In plus, asa mititica cum este, mai invata si limba germana iar mai tarziu, doamna X o va invata si greaca veche si vor citi impreuna din dialogurile lui Platon.

De prepararea cinei se ocupa chiar dansa. Era cea mai buna bucatareasa si nu o deranja sa stea in bucatarie alaturi de personal. In seara aceasta urmeaza sa gateasca friptura de vita in sange si budinca de vanilie.Intre timp ceaiul ii fu dus Eloisei care il sorbi incet. Intreba de pasare din nou. Oare ce s-a intamplat cu biata pasare? Slujnica Jenny o asigura ca probabil se lovise de geam pentru ca vantul fiind prea puternic a impins pasarea spre fereastra micutei. Vazand-o pe fetita cu ochii in lacrimi, ii promise ca se va duce chiar ea sa caute pasarea. Iar daca o va gasi, cu siguranta o va aduce in casa si il va ruga pe domnu' sa o lase pe tanara domnisoara sa aiba grija de ea pan' la primavara. Eloise era sigura ca tatal ei ii va da voie. Caci tata nu suporta sa isi vada fetita intristata, si oricum, ea nu este un copil rasfatat, ci doar sufera cand vede animale ranite si simte o nevoie arzatoare sa aiba grija de ele pana se insanatosesc. Iar daca mama si tata ii dau voie , atunci micuta domnisoara le poate pastra. Asa se intampla cu Byron. Il gasi cand era doar un pui, plin de noroi, nici nu facuse ochi si era mai mult mort decat viu. Se vede ca motanul stia bine ca ii datoreaza viata Eloisei asa ca la randul sau, ii oferise prietenia si grija sa.

Totusi Jenny o atentiona pe micuta ca daca pasarea nu este de gasit, inseamna ca si-a luat zborul si e complet teafara. Oricum, are deja un bun prieten, ii spune. Si in acel moment, ca si cand ar fi foat o chemare, Byron se urca in pat langa fetita, torcand si mangaind-o in felul sau pisicesc. Chiar ii linse lacrimile si se aseza pe pieptul ei torcand si incercand sa fie cat mai dragalas, spre a o inveseli pe mica Eloise.